This website uses cookies. They help us to know a little bit about you and how you use our website, which improves the browsing experience.

 

 

Crearea Pamantului si a sistemului solar

Written by 

Există un text biblic în Iov 38, 4-7 în care se atribuie anumite cuvinte lui Dumnezeu și care ne amintesc de oceanul primordial din care ar fi fost eliberat teritoriul locuibil pentru oameni. În acel text, Dumnezeu întreabă în ce sunt scufundate temeliile Pământului? Asemenea cuvinte nu puteau să fie spuse de Dumnezeu, deoarece Pământul nu are nici un fel de temelie sau fundație pe care să stea nemișcat. În același timp, asemenea temelii care sunt scufundate în ape ne duc cu gândul la oceanul primordial din care ar fi fost scos uscatul locuibil.

În conformitate cu Biblia, la început totul s-ar fi aflat scufundat în ape, fără atmosferă terestră, fără soare sau lună, fără stele, și foarte important, fără cer. Este o eroare, când cineva încearcă să își imagineze Pământul, așa cum ar fi fost la început, după ceea ce știm în prezent, adică o planetă sferică, acoperită de ape. Mai degrabă, după descrierea cărții Facerea, cineva ar trebui să vizualizeze mental haosul, adică tot cerul acoperit de ape, inclusiv Pământul, care ar fi fost la început doar o masă informă de materie. O foarte interesantă imagine a începutului este descrisă de cartea Facerea. Pe de o parte, îl avem pe Dumnezeu, și pe de altă parte, avem un ocean imens, care a înghițit chiar și cerul. Trebuie notat că cerul ar fi fost creat numai în ziua a doua și fără cer descrierea începutului pe care o face Biblia reprezintă o situație imposibilă, lumină fără cer și fără soare, și dimineață și seară fără cer și fără soare.

„1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. 2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. 3. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. 6. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. 7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. 9. Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.” (Facerea 1; 1-9)

În versetul 1 ni se spune ce a făcut Dumnezeu și în următoarele versete ni se spune cum a făcut acele lucruri. Este de remarcat că, atunci când se referă la Pământ, Biblia nu ne spune că ar fi fost creat de la început ca o planetă, ci se referă la modul cum Dumnezeu a eliberat un spațiu locuibil pentru oameni prin separarea apelor și crearea uscatului. Atunci când Dumnezeu a creat cerul și pământul prin pământ nu se înțelege planeta Pământ, ci uscatul care a permis existența umană. La început Dumnezeu ar fi creat cerul și pământul, adică uscatul, dintr-o materie deja existentă despre care Biblia nu ne spune că ar fi creat-o El. Ca să încurce foarte tare lucrurile, scriitorul sau scriitorii mitului creației din cartea Facerea 1, au introdus un element nou care contrazice versetul 1. La început Dumnezeu a creat lumina zilei, adică aceea care generează dimineața și seara, nu a creat cerul și pământul, după cum scrie în versetul 1. Numai după ce a creat lumina, ar fi creat Dumnezeu cerul și apoi uscatul, prin separarea apelor de pe Pământ. Deci Biblia ne spune în versetul 1 ce ar fi creat Dumnezeu la început, și în versetul 2 și următoarele contrazice ceea ce afirmă în versetul 1.   

De la Dumnezeu Atotputernic, Creatorul universului, ne-am fi așteptat la o altă ordine a creației, o ordine rațională nu una haotică. Chiar dacă, în conformitate cu Biblia, ordinea ar fi fost creată din haos, totuși nu există nici un motiv pentru care haosul să existe în chiar textele biblice și cu toate astea el există. Prezentarea creației, făcută de narațiunile biblice, este una total haotică și probabil acesta este motivul pentru care mulți credincioși nu sesizează absurdul, ei și ele pur și simplu nu înțeleg exact ce spune Biblia despre creație și de aceea textele respective sunt preluate ca un fel de formulă sacră și nu ca o descriere realistă. Numai când ajungem să înțelegem cu adevărat ce spune Biblia despre creație, atunci este probabil să ne apuce groaza că am putut vreodată să credem asemenea absurdități. 

Cum ar fi putut Dumnezeu să creeze soarele, sursa luminii zilei, din prima zi de creație, dacă cerul, locul unde se află soarele, nu ar fi fost încă creat? În cartea Facerea, lumina zilei a fost creată în prima zi și soarele a fost creat doar în ziua a patra. Nu a existat nici un loc pentru soare în prima zi, nu a existat cerul, în descrierea biblică a creației. Cum a putut lumina zilei să fie creată în ziua întâia, fără cer, care a fost creat doar în ziua a doua, și cum a fost posibilă existența primei dimineți și a primei seri?
O dimineață și o seară sub ape ar fi fost o situație imposibilă, contrar a ceea ce susține cartea Facerea. Întreaga poveste este un amestec incredibil de detalii cu caracter mitologic.   

Mulți vorbesc despre un proiect inteligent, după care a fost creat universul, dar acest proiect inteligent nu se poate referi la descrierea biblică a creației, care nu este de loc inteligentă. Un proiect inteligent exclude situații imposibile. Lumina zilei sub ape, înainte de crearea cerului, o dimineață și o seară fără cer și fără soare, și pământul o planetă singulară scufundată sub ape nu este de loc un proiect inteligent, este un proiect absurd și naiv. Un proiect cu mult mai inteligent pare a fi generarea universului dintr-o singularitate de densitate și temperatură maxime care a expandat și a devenit universul nostru. Teoria unui Big bang inițial poate explica mult mai inteligent apariția universului, deoarece este expresia unui lanț inteligent de evenimente. Pe lângă aceasta, teoria științifică a începutului universului se bazează pe observația directă a urmelor unor evenimente care s-au petrecut în trecut în cosmos și pe studierea altora care se petrec în zilele noastre.

Privitor la crearea Pământului, așa cum este descrisă de Biblie, se pot lua în considerare două variante de analiză. Prima este aceea în care considerăm că primele capitole ale Bibliei nu descriu creația planetei Pământ, ci doar creația uscatului, care a fost eliberat de Dumnezeu din mijlocul apelor, și a doua este cea în care prin creația pământului se înțelege chiar crearea planetei Pământ. Este foarte probabil ca descrierea conținută de Biblie să se refere la prima variantă, nu la cea de a doua, dar eu le voi lua în considerare pe amândouă.

Comentatorul și observatorul contradicțiilor Bibliei Steven DiMattei ne spune următoarele în articolul său cu privire la creație:

„Multă confuzie și eroare, în spatele părerilor moderne despre crearea pământului din nimic apar nu doar din cauza neînțelegerii cărții Facerea 1:2 și a lipsei de cunoaștere cu privire la credințele și concepțiile despre lume, condiționate cultural, ale autorului lor, dar și din impresia după care cuvântul ebraic folosit pentru pământ (eretz) înseamnă planeta pământ. Textul și contextul lui cultural nu suportă această presupunere modernă. Mai degrabă, ceea ce se spune că este creat este uscatul purtător de viață, pământul de sub picioarele noastre, format din pământul primordial, nedefinit și dezolat. Deci, în acord cu credințele și ideile reprezentate în acest text străvechi, nu există crearea planetei pământ care să fie imaginată aici! O astfel de idee ar fi fost de neconceput pentru autorul textului în contextul cultural în care acesta l-a scris.” (ref. 31)  

Această interpretare rezolvă multe din problemele legate de crearea Pământului ca o planetă unică în univers, dacă considerăm că Biblia ne spune că planeta Pământ a fost creată înaintea creării cosmosului. Această ipotetică creație a Pământului înaintea cosmosului este atât de absurdă încât interpretarea, mai precisă, dată de Steven DiMattei, se impune, cu toate că nu rezolvă problema de fond. În Biblie ni se spune că mai întâi a fost creat Pământul, fie ca și teritoriu uscat locuibil, fie ca și o planetă, și numai după aceea a fost creat cosmosul.

În oricare variantă am analiza crearea pământului cea mai importantă problemă rămâne ordinea creației. Chiar dacă, în intenția scriitorului, pământul a fost înțeles ca un teritoriu uscat și locuibil și nu ca o planetă, totuși acesta nu ar fi putut să fie creat înaintea întregului cosmos. Separarea Pământului de crearea cosmosului, care conform Bibliei ar fi fost realizată doar în ziua a patra, este o absurditate. Putem să observăm direct și știința demonstrează că Pământul este o parte dintr-o realitate mult mai mare, care este cosmosul și cele două se află în strânsă conexiune.

Aceeași dinamică și aceleași legi care coordonează întregul univers conduce și planeta Pământ. Universul și Pământul au apărut în același proces de geneză într-o anumită ordine care se poate explica rațional. În urma evenimentului numit Big bang a apărut materia, prima condiție pentru apariția planetei Pământ. În raport cu vechimea universului, 13,7 miliarde de ani, Pământul este „tânăr” fiind evaluat la aproximativ 4,5 miliarde de ani. Universul și Pământul sunt legate între ele ca întregul cu una din părțile lui, ele au apărut în același proces de formare. Separarea dintre ele pe care o realizează cartea Facerea este un non-sens și ca întotdeauna Biblia pune efectele înaintea cauzelor dovedind că scriitori textelor biblice despre creație nu au știut nimic despre modul cum funcționează universul. Ei au pus lumina zilei înaintea cerului și a soarelui și Pământul înaintea cosmosului.

Fără univers, Pământul nu poate să existe, deoarece planeta noastră este rezultatul modului cum a evoluat universul. Pământul este rezultatul dinamicii universului care l-a generat, din toate punctele de vedere, de exemplu, ca formă și consistență materială. Cosmosul nu a fost creat, în ziua a patra, după nevoile Pământului, după cum ne spune Biblia, și planeta noastră nu este decât o minusculă parte dintr-un univers uriaș. A plasa crearea Pământului înainte de apariția universului, așa cum face cartea Facerea, este o situație irațională și inexactă. Aceasta este o altă contradicție dintre Biblie și realitate.

Planeta Pământ și plantele și animalele care se află pe ea nu puteau să apară înaintea stelelor, așa cum pretinde cartea Facerea că s-ar fi întâmplat, deoarece oamenii, animalele și plantele conțin elemente care nu se puteau forma decât în interiorul unor stele. Deci apariția plantelor înaintea stelelor, așa cum ne prezintă Biblia că s-ar fi întâmplat, nu este altceva decât o mare absurditate conținută de textele biblice.

„12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia. 14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.” (Facerea 1; 12-19) 

Multe elemente materiale care se găsesc pe Pământ au fost produse în stele și după explozia unora dintre ele aceste elemente au ajuns și pe planeta noastră. Inițial, cosmosul a fost constituit doar din hidrogen, apoi și din heliu, deci toate elementele grele s-au constituit în interiorul stelelor. De aceea, pentru ca pe Pământ să poată exista viața, care înglobează și elemente grele, a fost nevoie ca o parte din prima generație de stele să explodeze și să trimită în univers aceste elemente. Această idee a fost lansată inițial de Carl Sagan care a folosit faimoasa formulă „suntem făcuți din praf de stele”. (ref. 32) Următorul citat explică mai detaliat această idee:

„Afirmația lui sintetizează faptul că atomii de carbon, nitrogen și oxigen din corpurile noastre, precum și atomii celorlalte elemente grele, au fost creați în generații anterioare de stele cu peste 4.5 miliarde în urmă. Deoarece oamenii și animalele și de asemenea o bună parte din materie pe Pământ toate conțin aceste elemente, noi suntem în mod literal făcuți din substanța stelelor, a spus Chris Impey, profesor de astronomie la Universitatea din Arizona.” (ref. 33)

După cum a observat în mod competent Chris Impey „toată materia care conține carbon a fost produsă inițial în stele”. (ref. 34) Plantele sunt constituite din materie organică și ele folosesc CO2 pentru nutriția lor. Plantele, care în conformitate cu Biblia ar fi fost create în ziua a treia, nu puteau trăi fără CO2, deci ele nu ar fi putut supraviețui fără nu element esențial al nutriției lor înainte de crearea stelelor, în ziua a patra.

După cum se poate presupune, stelele nu au explodat chiar în ziua când au fost create. Chiar dacă prin absurd am admite așa ceva, oricum materialele pe care ele le-ar fi trimis în spațiu cosmic nu ajungeau pe Pământ în câteva zile, ci într-o lungă perioadă de timp, deci ar fi fost prea târziu pentru a deveni componente ale animalelor marine și ale păsărilor, despre care Biblia zice că au fost create în ziua a cincea.

Știința explică foarte bine cum au fost create elementele grele în interiorul stelelor, deci narațiunile biblice cu privire la crearea plantelor și a animalelor, din cartea Facerea, sunt o descriere care contrazice, în mod evident, realitatea. Citatul următor explică de ce Pământul, plantele, animalele și oamenii nu puteau să fie create după cum spune cartea Facerea că ar fi fost create:   

„Odată ce universul a fost creat de Big Bang, singurele elemente prezente din abundență au fost hidrogenul (H) și heliu (He). Aceste elemente nu au fost distribuite uniform în spațiu, și sub influența gravitației au început să se „aglomereze” pentru a forma volume mai concentrate. Dovada acestei distribuții neuniforme poate fi găsită în anizotropiile detectate în Radiația Cosmică de Fond (CMB) de către satelitul COBE la începutul anilor 90. Aceste aglomerări au format galaxii și stele, și prin procesul intern prin care o stea „strălucește” elemente cu masă mare s-au format în interiorul stelelor. După moartea unei stele (în o nova sau supernova) aceste elemente cu masă mare, împreună cu nuclee încă și mai masive create în timpul nova sau supernova, au fost aruncate în spațiu pentru a fi în cele din urmă încorporate într-o altă stea sau într-un corp ceresc.” (ref. 35)  

Pentru ca planeta Pământ, sau pentru ca plantele despre care Biblia spune că ar fi fost create înaintea stelelor, să poată să conțină anumite elemente, stelele ar fi trebuit să fie create înaintea Pământului, și unele dintre ele ar fi trebuit să devină nova sau supernova, și ar fi trebuit să arunce în spațiu elemente cu masă mare. Acesta este un motiv pentru care avem nevoie de perioade lungi de timp pentru evoluția naturii.

Există de asemenea un alt aspect care arată că Pământul nu a fost creat separat de sistemul solar, așa cum ne spune Biblia. Pământul și aproape toate planetele din sistemul solar orbitează în aceeași direcție în jurul soarelui, toate fiind făcute din aceleași gaze și materiale cosmice. 

„Există două excepții în sistemul solar care par că încalcă regula cu privire la conservarea momentului – Uranus și Venus. Uranus se învârte pe o axă de aproape 90 - de grade (pe o parte). Venus se învârte pe o direcție opusă față de Pământ și față de celelalte planete. În ambele cazuri există dovezi puternice că aceste planete au fost lovite de obiecte mari la un moment dat în trecutul lor îndepărtat. Impactele au fost destul de puternice pentru a depăși momentul angular al corpurilor, și pentru a le da o rotație diferită.” (ref. 36)

Creația în două stadii diferite, prima dată Pământul și după aceea, în ziua a patra, universul, este foarte problematică, deoarece pare a fi o dublă creație sau o repetiție a creației Pământului, la un alt nivel, atunci când multe alte planete, similare cu planeta noastră ar fi fost create. De ce ar fi apărut planeta noastră într-o altă zi a creației dacă nenumărate alte planete care există în univers sunt generate din aceeași materie și au aceeași formă, cu alte cuvinte, sunt foarte asemănătoare cu Pământul? Nu există nici un motiv pentru asta, deoarece Pământul este o planetă printre alte planete, nu este un corp ceresc excepțional sau ne mai întâlnit. Același proces și aceleași mecanisme care au generat planeta noastră au determinat și apariția altor planete și putem să vedem lucrul acesta după asemănarea care există între Pământ și celelalte planete.

În același timp, crearea universului în două stadii ar fi însemnat două etape diferite în creația materiei de bază din care a fost făcut cosmosul. Materia a apărut la un moment dat în istoria universului și acel moment este o parte a unui lanț de evenimente care nu se produc de două ori, în același fel, în același univers. Materia a învins anti-materia, după Big bang, și acest proces de creație a materiei s-a întâmplat o dată nu în două etape diferite, într-o imaginară ziua întâi și o altă imaginară ziua a patra a creației.

Mai multe planete au fost create în același stadiu de evoluție a sistemului solar, și nu doar Pământul. Toate planetele din sistemul nostru solar au trecut prin același proces cosmic și toate au aceeași origine. Există de asemenea opinia că Pământul aparține unui grup de planete din sistemul nostru solar care sunt mai tinere în comparație cu alte planete din același sistem solar, deci alte planete s-au format înaintea Pământului. În orice caz, toate planetele s-au format din aceeași nebuloasă de gaze și praf cosmic, nu simultan, dar într-un timp care a durat milioane de ani. (ref. 37)

Există și alte motive temeinice pentru a respinge povestirile despre creație din cartea Facerea. Soarele nostru este o stea din generația a doua de stele, ceea ce înseamnă că alte stele s-au format înaintea lui. Soarele s-a format înaintea Pământului, fiind în centru nebuloasei de gaze și alte materiale cosmice din care s-a constituit sistemul nostru solar.

„Soarele nostru este cel puțin o stea din generația a doua. Cum putem să știm acest lucru? Știm lucrul acesta deoarece soarele și Pământul și tot ce ne înconjoară pe Pământ, inclusiv corpurile noastre, conțin elemente chimice mai grele (mai complexe) decât hidrogenul și heliul. Toate elementele mai grele decât hidrogenul și heliul se consideră că au fost generate în interiorul stelelor, în urma unor procese de fuziune termonucleară care permite stelelor să strălucească. Aceste elemente sau metale au fost eliberat în spațiu prin erupțiile supernovelor.” (ref. 38)

 Dacă, în concordanță cu datele științei, Pământul s-a format după formarea soarelui, și dacă soarele este o stea de generația a doua, este evident că stelele nu au fost create, în ziua a patra, contrar a ceea ce afirmă cartea Facerea, adică după crearea Pământului, despre care, Biblia ne spune, că ar fi existat încă din ziua întâia. Crearea stelelor după Pământ este o declarație în totală contradicție cu datele științei. Trebuie să renunțăm fie la toată știința modernă în domeniul cosmic sau la descrierea, pe care ne-o pune la dispoziție Biblia, cu privire la crearea Pământului, a soarelui, a lunii și a stelelor, deoarece cele două nu funcționează împreună. De ce ar trebui să renunțăm la știință pentru a susține descrierile absurde ale creației din cartea Facerea? O societate care se bazează pe mitologie în loc să se fundamenteze pe datele științei nu are nici un viitor. O societate care se întoarce la ignoranța din Evul Mediu timpuriu se va întoarce și la abuzurile religioase din aceea epocă.   
 
 Soarele din sistemul nostru solar este vital nu doar pentru că ne furnizează lumină și căldură, dar și pentru că a fost un catalizator pentru formarea Pământului, deci pre-existența soarelui a fost o condiție pentru existența Pământului. Următorul citat se referă la acest aspect: 

„Oamenii de știință au stabilit că în urmă cu câteva miliarde de ani sistemul nostru solar nu a fost nimic altceva decât un nor de particule de praf reci rotindu-se în spațiu liber. Acest nor de gaz și praf a fost influențat, poate de explozia unei stele apropiate (o supernova), și norul de gaz și praf a început să se adune în timp ce gravitația a atras toate elementele împreună, formând o nebuloasă solară – un disc rotativ uriaș. În timp ce se rotea, discul s-a separat în inele și mișcarea violentă a făcut ca particulele să devină albe și fierbinți. Centrul discului a devenit soarele, și particulele din inelele exterioare s-au transformat în niște globuri de foc de gaz și lichid care s-a răcit și s-a condensat și a luat o formă solidă. Cu aproximativ 4.5 miliarde de ani în urmă, ele au început să devină planetele pe care le cunoaștem astăzi ca Pământ, Marte, Venus, Mercur și celelalte planete.” (ref. 39) 

 Apariția Pământului înaintea soarelui este o absurditate la fel de mare ca și crearea luminii zilei înaintea soarelui, și amândouă sunt susținute de către cartea Facerea. Pământul este atât de legat de sistemul solar, de care aparține, încât ele nu pot fi văzute ca fiind create în „două zile diferite de creație” sau două stadii diferite de creație, deconectate între ele, sau conectate într-o ordine inversată, așa cum susține Biblia că s-ar fi întâmplat. Din nou suntem în fața unei absurdități, deoarece efectul este situat înaintea cauzei. Pământul, este un produs al evoluției cosmosului, care este cauza producerii lui, deci din acest punct de vedere Pământul reprezintă efectul și cu toate acestea este văzut de Biblie ca fiind creat înaintea cauzei apariției sale, adică înaintea cosmosului.
  
  Toată mitologia biblică și-a propus să explice cum a apărut Pământul și numai în plan secundar cum a apărut universul, ca și cum ceea ce era mai apropiat de scriitorul biblic, Pământul, era mai important decât ceea ce era mai îndepărtat, adică universul. Cu alte cuvinte, atenția a fost concentrată asupra Pământului, văzut ca cel mai important element, și numai după aceea toate corpurile cerești și-au găsit un loc, care, însă, este secundar celui ocupat de Pământ. În conformitate cu Biblia, întregul cosmos ar fi fost creat în jurul Pământului și pentru a fi de folos acestuia.
  
  În realitate, Pământul nu este decât un foarte mic element dintr-un cosmos uriaș care cuprinde sute și sute de miliarde de stele și probabil un număr gigantic de planete, asemănătoare cu el. Ce este mai important cosmosul sau Pământul? Pământul nu ar fi putut exista fără cosmos, dar cosmosul ar fi putut exista foarte bine fără Pământ. Cu toate că Pământul este foarte important pentru noi oamenii, nu trebuie să acceptăm falsificarea adevărului și să nu recunoaștem importanța și primatul cosmosului pentru existența noastră, așa cum face Biblia.
  
  În același timp, pe lângă soare, lună și stele există multe alte corpuri cerești la care cartea Facerea nu face referință, de exemplu, alte planete, similare cu Pământul. Ele nu sunt stele și nu pot să fie încadrate în categoria stelelor, deoarece nu sunt destul de masive și din acest motiv presiunea din interiorul lor nu pot să genereze o reacție nucleară.
  
  În conformitate cu o definiție dată de știință „o stea este în mod obișnuit definită ca un corp de gaz care este destul de mare și destul de dens încât căldura și presiunea strivitoare din centrul ei poate produce fuziune nucleară”. Planetele sunt o altă categorie de corpuri cerești, despre care Biblia nu ne spune că ar fi fost create în ziua a patra. Dacă nu în ziua a patra, atunci când au fost ele create? Scriitorii miturilor biblice ale creației nu bănuiau că în univers, pe lângă soare, lună și stele, care erau vizibile, mai există și corpuri cerești mai puțin vizibile și anume planetele, meteoriții etc. (ref. 40)
  
  Să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat cu Pământul în primele trei zile ale creației, dacă povestirile despre creație din cartea Facerea ar fi adevărate. La început, Pământul ar fi fost singur, înconjurat de ape, în prima zi. După aceea, Pământul, pentru alte două zile, ar fi fost înconjurat de spațiul cosmic neocupat, și deasupra spațiului cosmic, din nou apă. În ziua a patra, dintr-o dată, un univers uriaș ar fi fost creat în jurul Pământului, pentru a îl ilumina și pentru a servi ca semne pentru el. Din această imagine rezultă o concluzie absurdă și anume că un întreg univers ar fi fost creat doar pentru a sluji Pământului.
  
  În lumea reală, planeta Pământ este atât de mică în comparație cu universul încât cineva s-ar putea, pe bună dreptate, întreba de ce a fost nevoie de un univers atât de uriaș numai pentru a ilumina și a arăta sezoanele pe Pământ? Aceasta este o disproporție din care rezultă o contradicție. Comparând Pământul cu întregul univers este ca și cum am compara o celulă din corpul nostru cu întreg organismul.
  
  Miliarde și miliarde de corpuri cerești sunt prea multe dacă întreg cosmosul ar fi fost creat pentru a fi în serviciu planetei Pământ. Trebuie să fie ceva mai mult care să explice un număr așa de mare de corpuri cerești, altceva decât crearea lor pentru a fi în serviciul Pământului.
Se pare că nu avem istoria adevărată în cartea Facerea. Mai mult chiar, universul se află în expansiune. De ce ar fi necesară această expansiune din punctul de vedere al Pământului? Expansiunea universului nu ar avea nici un sens dacă Pământul și cosmosul ar fi fost create așa cum ne spune cartea Facerea. 
  
  Ce s-a întâmplat cu lumina care ar fi fost creată în prima zi? Ce a devenit ea în ziua a doua? Această lumină ar fi trebuit să fie extrasă din ape și plasată pe bolta cerească, creată în ziua a doua, și lucrul acesta s-ar fi întâmplat în lipsa unei surse.
Prin ce proces s-ar fi produs această mutare a luminii din ape pe bolta cerească? Povestirea pare foarte absurdă, dar este ceea ce ne prezintă Biblia și ceea ce este prezentat de mulți comentatori ca fiind inspirat de Dumnezeu. Lumina zilei ar fi fost creată în prima zi de creație, dar cerul ar fi fost creat doar în ziua a doua, conform Bibliei. Mai mult decât atât, soarele ar fi fost creat în ziua a patra. Cineva ar fi trebuit să aprindă și să stingă lumina zilei în primele trei zile ale creației, până când ar fi fost creată și sursa luminii.
  
  Dacă Pământul ar fi fost singur în spațiu cosmic pentru trei zile, așa cum ne spune Biblia, nu ar fi fost posibilă iluminarea sa de către o lumină artificială, în lipsa unei lumini produsă de un alt corp ceresc.
Cel puțin un alt corp ceresc ar fi fost necesar pentru a ilumina o planeta așa cum este Pământul și pentru a genera dimineți și seri. De asemenea, două mișcări de rotație a Pământului - una în jurul sursei de lumină și cealaltă în jurul propriei axe - sunt necesare pentru a ilumina întreaga planetă. Aceasta presupune o mecanică a două corpuri cerești care se atrag reciproc prin forțe gravitaționale, dar o astfel de dinamică nu se putea întâmpla sub ape și în lipsa cerului. 
  
  O foarte improbabilă lumină artificială a zilei care ar fi fost creată în prima zi a creației, ar fi trebuit să fie înconjurată de Pământ, în timp ce planeta s-ar fi rotit în jurul axei sale, dar ce forță de atracție gravitațională ar fi exercitat o astfel de lumină care nu ar fi provenit de la un corp ceresc, ci ar fi fost doar o sursă energetică? Având în vedere povestirea biblică, această dinamică ar fi trebuit să se desfășoare în lipsa cerului și sub ape, ceea ce desigur ar fi fost imposibil. O sursă de lumină artificială care să ilumineze Pământul sub apele oceanului primordial și care să genereze o dimineață și o seară este cea mai absurdă descriere a genezei Pământului și a universului care se poate face și aceasta este reprezentarea biblică. Oricât de mult și-ar dori cineva să creadă în Dumnezeu totuși nimeni nu ne poate obliga să credem asemenea enormități și nimeni nu are dreptul să ne sancționeze dacă nu o facem. Pur și simplu universul nu a fost creat așa cum susține Biblia, deoarece aceasta ar fi fost cea mai absurdă cale de al îl genera și în conformitate cu legile naturii ar fi fost o variantă imposibilă. Dacă Dumnezeu a creat legile naturii după care funcționează universul nu putea să creeze universul în total dispreț față de aceste legi.

Motivele care, conform cu Biblia, ar fi stat la baza creației stelelor este greșit deoarece există foarte multe stele care nu pot să fie văzute cu ochiul liber, deci ele nu pot să lumineze Pământul sau să constituie semne pentru acesta. Lumina acestor stele nu poate să fie văzută fără ajutorul unor mijloace tehnice și aceste tehnologii au fost dezvoltate doar în ultimele sute de ani. Mai mult de 99% din corpurile cerești pe care le putem observa direct cu ochii noștri sunt stele din galaxia noastră. (ref. 41)

Următoarea analogie ilustrează foarte bine situația:

„Fără telescop sau binoclu, filtre sau sfere de cristal, ce vedem când privim cerul nopții plin de stele? Cât de departe în spațiu putem să vedem? Când exprimăm această comparație printr-o analogie, atunci situația este următoarea; dacă întreaga suprafață a Pământului reprezintă întreaga întindere a galaxiei Calea Lactee, atunci regiunea care conține stelele vizibile cu ochiul liber ar fi aproximativ de dimensiunea Californiei și multe dintre ele ar fi cuprinse într-o zonă chiar și mai restrânsă. Pe scurt, cele mai multe corpuri cerești pe care le vedem pe cer nu sunt numai cele mai apropiate de noi în univers; ele sunt cele mai apropiate lucruri de noi din galaxia noastră.” (ref. 42)

De ce ar fi creat Dumnezeu un univers atât de gigantic care să nu corespundă cu scopul declarat de Biblie? Pământul folosește doar o mică parte pentru lumina sa. De asemenea, puține corpuri cerești sunt necesare ca semne astronomice. În felul acesta, este evident că funcțiile atribuite stelelor de către cartea Facerea sunt greșite. Iată ce spune Biblia despre aceste funcții:

„14. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii, 15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. 16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. 17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, 18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. 19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.” (Facerea 1; 14 - 19)

Cele mai multe stele nu se află în spațiul cosmic doar pentru a lumina Pământul. Scopul creației stelelor prezentat de cartea Facerea nu este în acord cu observațiile astronomice, este o invenție naivă și de aceea generează confuzie. Pentru a lumina Pământul și pentru a fi folosite ca semne, stelele trebuie să fie văzute de pe planeta noastră cu ochiul liber și de aceea universul nu avea nevoie să fie constituit din miliarde de stele și nenumărate planete dacă scopul creației lui ar fi fost cel declarat de Biblie. Alături de multe alte considerente, declarația din cartea Facerea cu privire la scopul creației stelelor descalifică Biblia ca fiind cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. La această declarație absurdă se adaugă și faptul că soarele, luna și stelele nu sunt singurele corpuri cerești existente.

Dacă cineva crede că lumina stelelor, care ar fi fost create în ziua a patra, în acord cu textele biblice, ar fi putut ajunge pe Pământ în aceeași zi, ei sau ele trebuie să se mai gândească la lucrul acesta, deoarece lumina de la cea mai apropiată stea, Proxima Centauri, ajunge pe planeta noastră în 4, 22 ani lumină. (ref. 43)

Dacă Dumnezeu a creat stelele în ziua a patra, lumina lor nu a ajuns pe Pământ în aceeași zi, ci cu mult timp după crearea lor. Lucrul acesta face cu totul nefuncțională metoda prin care Biblia ne spune că Dumnezeu ar fi creat stelele. Creația stelelor, așa cum este descrisă de către cartea Facerea, dacă s-ar fi întâmplat așa, ar fi fost nepotrivită în raport cu scopul pentru care ele ar fi fost create și aceasta pentru o foarte lungă perioadă de timp, iar pentru majoritatea stelelor ar fi fost cu totul neadecvată. Pentru cele din urmă, dacă ele ar fi fost create să lumineze Pământul și să constituie semne pentru locuitorii acestuia, ele ar fi fost plasate la o distanță prea mare față de planeta noastră, deci s-a produs o greșeală în proiectarea lor, dacă comparăm situarea lor cu scopul creației lor, declarat de Biblie. 

De ce ar fi creat Dumnezeu atât de multe stele, creație care ar fi avut ca scop luminarea Pământului în timp de noapte și indicarea unor coordonate geografice, stele care nu se văd de pe Pământ cu ochiul liber sau altele care s-au văzut pe planeta noastră doar după o lungă perioadă de timp? Ce a constituit semne pe Pământ în această lungă așteptare? Există doar un singur răspuns cu adevărat convingător. Dumnezeu nu a creat stelele pentru a lumina Pământul, așa cum declară cartea Facerea, ci, dacă El s-a implicat în apariția cosmosului, El a acționat așa cum presupune teoria științifică care descrie formarea universului.

Stelele ar fi fost create în ziua a patra, în conformitate cu Biblia, dar ar fi devenit vizibile mult mai târziu, aceasta însemnând mult timp după terminarea creației în ziua a șasea. Destul de ciudat și cât se poate de implauzibil, Biblia ne lasă să înțelegem că deși creația ar fi fost terminată, totuși lumina stelelor încă nu ar fi apărut pe cer. Mult mai raționale și credibile sunt explicațiile științifice după care apariția stelelor reprezintă un proces continuu și nu doar muncă de o zi. Stelele sunt generate în zilele noastre la fel ca și în trecut, deci crearea lor nu a început și nu s-a terminat într-un singur moment în evoluția universului.

Pământul este o parte dintr-un întreg, dintr-o structură complexă. Pământul nu poate să fie conceput ca fiind izolat de mediul său cosmic, existând de unul singur, fără alte corpuri cerești, așa cum ne spune Biblia că s-ar fi întâmplat în primele trei zile ale creației. Pământul nu poate fi văzut ca fiind primul și cel mai important corp ceresc, ca un fel de centru al universului material. Înțelegerea existenței Pământului în acest fel este motivată de un scop religios, dar nu are nimic de a face cu realitatea.

Rate this item
(0 votes)
Read 76 times Last modified on Saturday, 16 March 2019 19:13
Login to post comments

Vinaora Visitors Counter

1713781
Today
All days
1286
1713781

Server Time: 2019-05-23 05:34:36

Credinta Crestina

Dumnezeu este dragoste, Nasterea din Dumnezeu, Instituția Bisericii, O singura Biserica, Biserica realitate spirituala, Trupul lui Hristos, Crestinism spiritual, Relativitatea doctrinelor confesiunilor creștine, Botezul în apa, Locul si rolul femeilor in Crestinism, Relația și experiența personala cu Isus (Iisus), Hristos Fiul și fii și fiicele Tatălui, Predestinarea, O nouă reformă a Crestinismului, Inspirația Bibliei,Interpretarea Bibliei, Semnul fiarei 666, Unicitatea Bisericii lui Dumnezeu, Despre adevărata Biserică a lui Dumnezeu, Despre cunoaşterea lui Dumnezeu, Despre moralitatea creştină, Locul şi rolul femeilor în Creştinism, Problema autorităţii în instituţiile bisericeşti, Teologia unităţii şi teologia ierarhiei, Apocalipsa: religia instituţională şi taina fărădelegii, The present with of the Church, Early Christianity, The New Reformation, Born from God, Faith without works is dead

Top of Page